Apă

01.08.2022 15:49

Nu știu unde începe

Nu stiu cand se va-ncheia

Mintea secată de frică și tot ce există în durere

Plânge dupa-un strop de apa

 

Apa nu e.

Oceanul a secat.

Lacrimile rămân o ultima sursă

De lichid sărat pe limba arsa.

Și totuși, potolesc setea încă puțin

Până la apus.

 

Răsărit.

Din nou pe drum

Pe care drum vom afla în zi

Drumul se schimbă de la o secundă la alta

Și niciodată nu vom ști

Pe care drum

Voi fi.

 

Se înnorează?

Începe ploaia?

Vine apă pe pământ?

Nu. Sunt doar nori,

Dar când va-ncepe ploaia, pământul se va uda.

Vor crește flori

Puține, pline de spini.

Iar eu mă voi tăia,

În acele flori frumoase

A căror frumusețe nu o pot vedea

De spini.

Creați de min(t)e.

Un lac întins de apă

Un fund al mării nesecat

Plin de mistere li creature înfiorătoare

Și totuși, atata liniște în apă.

 

Mă înec. Ajung la fundul mării.

Ce văd? Mai multă viață

Mai multă decât poate exista

În min(t)e.

M-am înecat de-atâtea ori

Nu în mări, nu în oceane

Nu în lacuri, nu în lacrimi.

M-am înecat cu praf

Întâi mi-a intrat în ochi, apoi în minte

Iar la final

Nu voi mai ști unde e apă, unde e sol

Unde e aer, unde e foc

Nu voi mai ști că a fost praf

Și beau din el ca și din apă.

 

Apă.

Apăă.

Mi-este atât de sete.

De apă.

Și nici măcar un strop nu îmi atinge buzele.

Doar o lacrimă

Apoi șiroaie

Setea se potolește, cu lacrimi calde dar sărate

Până mai târziu.

 

Din nou pe drum

Pe care?

Oricum, mă voi întoarce.

Cunosc acest drum, desi nu știu unde duce

De fiecare data în același loc

Totuși departe.

Peisajul pare cunoscut

Dar nu-l cunosc

Și nu mai știu cum am ajuns în el.

O fi oare un drum închis?

Se construiește o șosea?

Un pod?

Da. Să nu ajung în apă.

Un pod  care duce pe un mal

Același.

 

Îmi iau avânt și vreau să sar.

Apa e rece.

Podul e atât de sus și departe de apă

Nu am curaj.

Mi-e atât de sete

Mi-e atât de cald și totuși frig

Mi-e atât de foame dar sunt sătulă.

 

Închid ochii și mă pregătesc să mă scufund

Mă dau jos și ajung pe mal,

Același.

 

Unde m-ar duce apa dacă aș înota?

Câtă apă aș putea bea?

Cam un ocean.

Dar e sărat.

Aș rămâne tot secată.

 

Dar dac-aș înota în apă dulce oare unde m-ar duce?

 

Iau apa, încep să beau puțin

Ce gust ciudat! Atât de nefiltrat.

Mai beau, mai beau,

Dar un ocean e prea vast

Să-l beau pe tot.

 

Și stau. Și stau și cuget

Și stau și fac nimic

Și stau și văd ce e acum

Mai beau.

Apa e-atât de cristalină,

Atât de fără gust și totuși bună.

 

Mă uit la ea și văd că sarea-a dispărut.

Mă-ntreb unde s-a dus și dacă va veni din nou.

Ea va veni, cu siguranță,

Atunci când nu voi fi atentă

La gustul ei de-acum.

Tot beau.