Trăirile unei proaspete mămici
Oare cum să mulțumesc ca mi s-a oferit șansă de a trăi lucruri atât de speciale, unice, perfecte..pline...de sens.
Acum un an speram, acum câteva luni așteptăm, iar acum sunt aici. E incredibil! Nu am cum și nu știu cât sa mulțumesc. Nu pot exprima în cuvinte recunoștință pe care o simt din tot sufletul. E atât de mult, de copleșitor, de extraordinar, nu pot mulțumi suficient.
Simt că vreau să exprim, că vreau să mulțumesc intr-un fel sau altul, dar nu pot, nu știu cum, pentru că oricât aș mulțumi ar fi prea puțin. Cel mai minunat dar, cel mai de preț miracol, nu există cuvinte pentru așa ceva. Fericirea chiar există, și are chipul lui. Privirea, zâmbetul și rasul. Cel mai frumos peisaj și cel mai frumos cântec, cea mai frumoasa rază de lumină.
Nu am știut ce înseamnă viața cu adevărat înainte de a o crea. Nimic și nimeni niciodată nu îmi poate aduce cote mai înalte de fericire și de recunoștință decât dăruirea sau creșterea unei vieți.
Sunt cel mai norocos om din lume. Și nu o spun doar asa, chiar sunt.
Dominic, mama te iubește!
Mama te iubește atât de mult încât uneori o doare, mama te iubește și niciodată nu o să te lase singur.
Să fi mamă este cel mai extraordinar lucru și nimic de pana la acest punct și cred că nimic de după acest punct nu va putea vreodată egala acest sentiment.
Pot vedea lumea, pot înmulți banii, pot avea cariera visurilor...dar niciodată aceste lucruri nu îmi vor aduce ce aduce aducerea vieții pe pământ.
Mulțumesc Dominic ca existi!
Mulțumesc ca zâmbești!
Mulțumesc ca razi!
Mulțumesc ca ești!
Fiecare întindere de manuta, rostogolire, zâmbet și mișcare noua pe care o înveți pentru mama sunt munți pe care îi muti. Fiecare lucru simplu pe care îl înveți, pentru mine este extraordinar. Nu credeam că e posibil să mă bucur de lucruri atât de simple și sa văd banalitatea ca fiind cel mai încântător lucru. Sincer? Nu credeam ca vreodată voi fi cu adevărat fericită. Dominic, tu ești autorul. Îți mulțumesc!
Griji peste griji, peste griji. Va fi totul în regula? Te iubesc atât de mult încât nu îți poți închipui. Nici eu nu îmi pot închipui. Eu încă nu pot procesa iubirea ce ți-o port. Mi-e frica să te iubesc asa cum te iubesc. Mi-e frică sa nu te pierd, mi-e frică să nu pierd acest dar extraordinar pe care l-am primit. Mi-e frică să te iubesc atât de mult cât te iubesc deja, mi-e frică să nu cumva să nu fie destul. Mi-e frică să nu greșesc, mi-e frică să nu te dezamăgesc, mi-e frică de frica ta, mi-e frică ca nu cumva vreodată sa nu te mai pot vedea. Mi-e frică să te iubesc, și totuși te iubesc enorm în pofida fricii, pe care n-o pot controla.
Aș vrea sa ști și aș vrea să îți arăt că mami te iubește indiferent de orice. O astfel de iubire nu ai crede că există și nici nu ți-o vei putea imagina vreodată până nu vei avea și tu copii. Nici eu nu am putut. E ceva incredibil de frumos în iubirea ce ți-o port dar totodată ceva teribil de înspăimântător.
O iubire care doare, și totuși înflorește și dă sens vieții. O iubire și totodată o frică care nu va înceta niciodata. Te iubesc Dominic!
Multe griji. Te sperie, te copleșesc.
Ști totuși..? Grijile sunt pline de dragoste, iar dragostea pe care ți-o port este nemărginită. Până și grijile fac parte din acest miraculos sentiment, pe care vreau să îl trăiesc din plin.
Sunt cel mai norocos om, și nu știu cât și cum sa mulțumesc!
Nașterea...pe moment...o traumă! Da, o trauma pe care ma bucur ca am trăit-o și pe care aș trăi-o încă de o mie de ori, pentru că știu că ea m-a adus aici...te-a adus aici. Aș retrăi de o mie de ori și stările depresive din primele săptămâni (ma refer la baby blues-nu doresc sa minimizez experienta femeilor care au trecut chiar prin depresie clinica) după naștere, aș retrăi tot, totul face parte din călătoria noastră, și toate acestea ne-au adus aici. Totul face parte din poveste, suferință face parte din trăirea fericirii.
Chiar sunt eu fericita? Chiar sunt eu fericita!
Mulțumesc!
Mesaj către parinti: apreciați-vă copiii, spuneți-le zilnic cât de mult îi iubiți! Bucurați-vă de toate reușitele lor, chiar dacă nu sunt cei mai cei dintre cei mai cei. Sunteți foarte norocoși! Sunteți norocoși sa fiți părinti și sa aveți ocazia sa trăiți momente atât de speciale, bucurați-vă de ele și oferiți dragoste, nu așteptări peste așteptări.
Mesaj către viitori parinti, în special viitoarele mame:
Aș fi vrut ca cineva să-mi spună și mie când eram însărcinată sau după ce am născut: e normal să nu fi fericită în primele saptamani! Culmea, e chiar extrem de comun. Nu te învinovăți, e greu al naibii!
Depresia post natala nu este o excepție sau o raritate, iar baby blues nici pe atât. Ia-o ca atare. Va trece. Nu ai o problema, e normal sa nu te simți conectata instant de copilul tău, e al naibii de normal. Hormonii iti joaca feste. Atata stigma, atâtea asteptari legat de ce TREBUIE să simți... stai linistita...majoritatea proaspeților părinți nu simt ce se așteaptă sa simtă. E ok. Cateva săptămâni sau luni mai târziu vei simți cea mai mare conexiune și împlinire posibilă. Toate la timpul lor. E ok!
E ok să plângi!
E ok sa razi!
E ok sa fi tristă! (Nici măcar nu vei ști de ce. Simplu: hormonii)
E ok sa fi furioasă!
E ok să fi fericită!
E ok sa nu ști ce simți!
E ok sa te simți oricum te simți!
Nu depinde de tine în cea mai mare măsură.
E ok!
Face parte din poveste. Și ce mai poveste...cea mai frumoasa poveste.
Mămico, iubește-te, ridică-te pe un piedestal, îmbrățișează-te...căci tocmai ai făcut cel mai extraordinar lucru posibil: ai creat viață! Ești minunată!
Tăticule...ai o femeie extraordinară lângă tine, care a trecut prin apa si prin foc, dă-i toată dragostea ta și apreciaz-o!